Răsfrângeri

păreri, preferințe personale și impresii

Dama cu camelii, de Alexandre Dumas, fiul

Alexandre Dumas, fiul

Alexandre Dumas, fiul

Alexandre Dumas, fiul, s-a născut pe 27 iulie 1824, în Paris, și a scris romane și piese de teatru, călcând pe urmele tatălui său mai celebru. A urmat studiile Academiei Franceze și a fost onorat cu cea mai înaltă distincție civilă și militară franceză, Légion d’honneur (Legiunea de onoare).

Dama cu camelii (cunoscută la nivel internațional și sub titlul Camille) a fost publicată în 1848, când autorul avea 23 de ani; este considerată drept una dintre cele mai intense povești de dragoste din literatură, o poveste fascinantă și extrem de tragică.

Marie Duplessis, de Édouard Viénot

Marie Duplessis, de Édouard Viénot

Pentru acest roman de succes, autorul s-a inspirat din idila sa reală cu o curtezană pe nume Rose Alphonsine Plessis, care a folosit pseudonimul Marie Duplessis. A adaptat acest roman, transformântu-l într-o piesă de teatru care a prins foarte bine la public. Acesta recunoscuse că făcuse această adaptare deoarece avusese nevoie de bani. A decedat la 71 de ani, iar mormântul său este la circa o sută de metri de locul unde a fost înmormântată Marie Duplesis.

dama-cu-camelii-de-alexandre-dumas-fiulOpera are în prim-plan viața tristă a unei frumoase curtezane din Parisul secolului al XIX-lea, pe nume Marguerite Gautier, poreclită „dama cu camelii” deoarece purta cu ea mereu în public un buchet alcătuit din aceste flori (albe, când era disponibilă, iar roșii, când nu putea primi pe nimeni). Se învățase cu luxul și se complăcea în condiția de femeie întreținută de către bărbații din înalta societate, dar în același timp se confrunta și cu semnele de tuberculoză, care se manifestau din ce în ce mai des.

Anna Radwan în Dama cu camelii, 1995

Anna Radwan în Dama Kameliowa (Dama cu camelii), 1995

Armand Duval este un tânăr onorabil, cu o situație modestă. Acesta se îndrăgostește la prima vedere de Marguerite când se aflau amândoi la operă și ajunge să simtă pentru ea o dragoste mistuitoare. Legătura lor amoroasă se va confrunta cu prejudecățile societății și cu dorința de confort sub aspect financiar. Însă, descoperim și lecția sacrificiului suprem în numele iubirii, finalul fiind unul răvășitor.

Jan Frycz în Dama Kameliowa (Dama cu camelii), 1995

Jan Frycz în Dama Kameliowa (Dama cu camelii), 1995

Nu aș fi crezut de la început că îmi va plăcea un asemenea subiect, deoarece am o părere foarte proastă despre genul acesta de femei. Totuși, fiind vorba despre un scriitor francez și fiindcă mi-a fost recomandată, am considerat că este necesar să las prejudecățile deoparte.

Imagine din Dama Kameliowa (Dama cu camelii), 1995

Imagine din Dama Kameliowa (Dama cu camelii), 1995

A fost prima carte pe care am citit-o și a avut un asemenea personaj central. După aceea, în timp, am ajuns să acord șanse și altor cărți cu subiecte imorale, pe care în mod normal nu le-aș fi citit. Am ajuns la concluzia că stilul scriitorului mă poate face să îmi schimb, sau nu, părerea despre carte în sine. Față de alți autori care au scris despre femei ușoare, cu apucături josnice și/sau care iubesc confortul, pot spune că Alexandre Dumas, fiul, m-a surprins plăcut și am rămas cu o impresie bună despre carte în urma lecturării Damei cu camelii.

Imagine din Dama Kameliowa (Dama cu camelii), 1995

Imagine din Dama Kameliowa (Dama cu camelii), 1995

Giuseppe Verdi a fost inspirat de acest roman atunci când a creat La Traviata („traviata” înseamnă, în sens figurat, „femeie decăzută”, în limba italiană). Există și niște adaptări cinematografice, iar una dintre ele, care urmărește destul de bine firul cărții, este o producție poloneză, Dama kameliowa (1995), cu Anna Radwan în rolul principal.

Două citate din carte:

  • „Eu sunt doar convins de un principiu şi anume: femeii căreia educaţia nu i-a arătat ce înseamnă binele, Dumnezeu aproape întotdeauna îi deschide două cărări ce o duc spre tărâmul binelui; aceste două cărări sunt durerea şi iubirea. Amândouă sunt spinoase; acelea care o apucă pe aceasta cale îşi sângerează picioarele, îşi rănesc mâinile, dar îşi lasă, în acelaşi timp, în mărăcinii de pe drum gătelile viciului şi ajung la capătul lui în acea stare de goliciune de care nu te ruşinezi în faţa Domnului.”
  • „Totul se găsește în puțin. Copilul e mic, dar închide în el omul; creierul e strâmt, dar adăpostește gândirea; ochiul nu e decât un punct, dar îmbrățișează spațiul.”

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: