Răsfrângeri

păreri, preferințe personale și impresii

Castelul din Otranto, de Horace Walpole

Horace_Walpole_by_Rosalba_Carriera

Portretul lui Horace Walpole, realizat de Rosalba Carriera, în jurul anului 1741

Horatio (Horace) Walpole (24 sept. 1717 – 2 mar. 1797, Londra) a fost al patrulea conte de Oxford. Domeniile sale de interes în care și-a desfășurat activitatea au fost istoria artei, antichitatea, politica și, desigur, literatura, aceasta din urmă aducându-i notorietatea, în ziua de azi fiind considerat „tatăl” romanului gotic, iniţiatorul acestui gen care i-a uimit pe cititorii secolului al XVIII-lea și care constituie o sursă de inspiraţie inclusiv pentru scriitorii contemporani de horror.

Castelul din Otranto a apărut în 1764, Walpole preferând să rămână anonim, iar romanul (care este destul de scurt și ar putea fi considerat chiar un fel de nuvelă mai lungă) a fost publicat drept o legendă romantică medievală din Italia anului 1529, al cărui manuscris a fost redescoperit de un traducător fictiv, William Marshal, pseudonimul lui Walpole.

Deoarece romanul a fost bine primit de majoritatea criticilor (l-au perceput ca pe o operă aparținând Evului Mediu), Walpole și-a recunoscut opera când a fost publicată cea de-a doua ediție, urmând ca părerile să se schimbe radical, ajungând să fie nefavorabile (ca orice gen nou, controversat, aș adăuga) din pricina faptului că stilul era considerat prea „țipător” de către majoritatea iluminiștilor care disprețuiau poveștile de dragoste cu elemente supranaturale și melodramatice, dar le preferau pe cele bazate pe realism; astfel, au avut loc numeroase dezbateri pe tema direcției ficțiunii literare: dacă se va păstra aspectul natural al vieții sau dacă autorii vor îmbrățișa un stil romantic, bazat numai pe imaginație.

Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, genul inițiat de Walpole a revenit în centrul atenției, devenind extrem de popular.

Acesta a dorit să combine în opera sa câteva aspecte fanteziste specifice poveștilor romantice medievale cu unele realiste, atribuite romanului modern la acea vreme, reușind să stabilească niște repere definitorii ale literaturii de acest gen (de exemplu misterul amenințător, blestemul ancestral, galeriile subterane, capcanele).

În 1924, autorul Montague Summers a demonstrat că Walpole s-a inspirat puțin din viața regelui Manfred al Siciliei, care a trăit în perioada medievală, castelul din Otranto aflându-se cu adevărat în posesia sa. Walpole și-a construit și el o vilă în Twickenham, Strawberry Hill, în stil neo-gotic, despre care se spune că l-a inspirat în realizarea atmosferei romanului.

Strawberry Hill, sursă foto

Acțiunea acestei opere îl implică pe Manfried, prințul din Otranto, care dorea să-și căsătorească unicul fiu, bolnalv, pe nume Conrad, cu prințesa Isabella. Însă, chiar înainte ca nunta să înceapă, Conrad moare în condiții ciudate, fapt care declanșează ipoteza unei profeții, a unui blestem care se abătuse asupra familiei lui Manfried; acesta pune la cale un plan pentru a nu pierde teritoriul, deoarece nu mai avea moștenitori. Nu vreau să dezvălui tot ce se întâmplă, de aceea mă rezum în a mai adăuga faptul că vor fi dezvăluite niște secrete, iar personajele devin mai complexe pe parcurs.

În concluzie, am fost curioasă în privința acestui autor clasic. Nu pot spune că opera m-a impresionat prea mult, dar apreciez accentele noi aduse de Walpole în acele vremuri și mi s-a părut interesant modul în care acest curent nou s-a propagat asupra altor autori. Îmi place stilul gotic; mi-a plăcut și felul de a scrie al lui Walpole. Însă, trebuie reținut faptul că romanul ororilor din trecut diferă ca însemnătate de genul horror de azi. Mulți dintre noi suntem deja familiarizați cu elementele supranaturale, cu misterul, iar elementele acestei opere ar putea părea fade comparativ cu ale altora, dar dacă ne raportăm la literatura secolului al XVIII-lea, a fost un adevărat bestseller. Și asta mă bucură. Pentru mine a fost o lectură plăcută și aș recomanda-o celor care vor să se inițieze în genul gotic sau care sunt interesați să exploreze originea literară a acestuia.

Anunțuri

Single Post Navigation

One thought on “Castelul din Otranto, de Horace Walpole

  1. Pingback: Dracula, de Bram Stoker | Răsfrângeri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: