Răsfrângeri

păreri, preferințe personale și impresii

Coco Chanel, de Edmonde Charles-Roux

Edmonde Charles-Roux (17 aprilie 1920, Franța), este fiica lui François Charles-Roux, un om de afaceri celebru, care a fost și ambasadorul Franței în Cehoslovacia, apoi al Sfântului Scaun în 1932. În timpul celui de-al II-lea Război Mondial, a făcut voluntariat ca asistentă medicală pentru Legiunea Străină Franceză, apoi s-a alăturat Rezistenței, după care a servit și cavaleriei. În urma activităților sale pe perioada războiului, a fost decorată cu diferite onoruri.

În 1946 s-a alăturat revistei pentru femei Elle, iar în 1948 a lucrat pentru ediția franceză a revistei Vogue, unde a și devenit editor-șef în 1954. Acolo a cunoscut numeroși scriitori, fotografi și designeri de renume. În 1966 a părăsit postul de la acea publicație în urma unui conflict cu șefii, deoarece a dorit să pună pe copertă o femeie de culoare. Activitatea sa ca scriitoare a început trei luni mai târziu, având mare succes. În 1973, s-a căsătorit cu Gaston Defferre, un politician cunoscut în Franța. În 1983, a devenit membră a Academiei Goncourt, iar în 2002, a ajuns președinta acelei instituții.

În aprilie 2010, a primit titlul de Commandeur (echivalentul termenului de cavaler) al Legiunii de Onoare. Biografia lui Coco Chanel, publicată pentru prima dată în 1974, a fost a treia operă a autoarei și este o carte foarte bine vândută.

*****
Titlul: Coco Chanel
Titlul original: L’Irrégulière ou mon itinéraire Chanel
Autoare:  Edmonde Charles-Roux
 Traducătoare: Ileana Cantuniari
Editura: RAO
Categoria: Biografie, Memorii, Jurnal
Colecţia: Biblioteca RAO
ISBN: 978-606-609-032-2
Anul apariției originalului: 1974
Anul apariţiei ediției prezente: 2011
Numărul de pagini: 640
*****


Am achiziționat această carte spre a o dărui unui suflet drag, care o adoră pe Chanel. Am vrut să îi fac această surpriză însă am profitat de ocazie pentru a o citi înainte. Nu sunt pasionată de modă în sensul să mă port după cele mai noi tendințe vestimentare, în general mă îmbrac în ceea ce mă avantajează și mă face să mă simt bine, dar apreciez tot ce are legătură cu arta, iar prin această carte am descoperit o fațetă cu care nu eram obișnuită. A fost ceva inedit. Despre Gabrielle „Coco” Chanel știam puține lucruri, generalități, că a revoluționat industria modei și a parfumeriei.
Prin această biografie, o descoperim pe originala, temperamentala și misterioasa Gabrielle dincolo de masca pe care dorea să o afișeze, dar și fundalul social și politic al tumultuosului secol XX. Aflăm diverse lucruri despre copilăria ei nefericită în cadrul unei familii extrem de sărace (mama croitoreasă, bolnavă, iar tatăl negustor, nefamilist, aflat mereu pe drumuri), viața de la orfelinatul bisericii catolice Obazine, apoi la institutul din Moulins unde învață să coasă, iar mai târziu despre aspirațiile ei de cântăreață music-hall, despre iubirea vieții ei, Arthur „Boy” Capel, precum și în legătură cu alți bărbați pe care i-a iubit, dar care nu au scos-o din statutul de nelegitimă.


Dincolo de toate aceste lucruri nefaste, Chanel a reușit să clădească un imperiu în domeniul modei. Și-a lăsat amprenta prin simplitate, originalitate si idei inovatoare. A fost diferită. În vremurile războaielor, când totul se distrugea, ea creea. Haine, pălării fără pene, parfumul No. 5, rochii ajustate în care femeile să se simtă comod, rochia neagră de tip teacă, pantalonii pentru femei (ca și acestea să poată beneficia de libertate în mișcare), sacoul, dungile marinărești, pijamalele și multe alte articole vestimentare pe care le purtăm în ziua de azi, au la bază ideile ei. În ciuda talentului de necontestat, avea să cunoască succesul adevărat abia la o vârstă înaintată, când reușise să strângă și o avere impresionantă, rodul muncii de-a lungul anilor.



Coco Chanel poate fi, din punctul meu de vedere, sinonimul eleganței prin simplitate și a feminității reliefate prin detalii subtile. A fost o femeie care nu s-a sfiit a fi ea însăși în contextul unor vremuri în care oamenii erau destul de reticenți la inovație, cu toate că sfârșitul secolului XIX și o bună parte din secolul XX au adus nenumărate schimbări pe toate planurile (consecințele Revoluției Industriale și ale celor două Războaie Mondiale). A lăsat în urmă o legendă al cărei spirit se menține viu și în zilele noastre.


Mi-a plăcut, în general, stilul rafinat pe care l-a abordat Edmonde Charles-Roux, sunt convinsă că în franceză este redat mult mai bine (în versiunea românească am observat și câteva greșeli de tehnoredactare), dar… parcă s-a întins prea mult cu niște amănunte din viața altor personalități care au avut tangență cu Gabrielle. Aș fi preferat să se axeze mult mai mult pe ea și să spună cumva pe scurt despre viețile celorlalți, căci aceste lucruri pot deveni obositoare.
*****

Unele dintre citatele preferate din carte:


Iat-o în continuare diferită, din cauza acelui „ceva” alert pe care nu-l posedă opulentele persoane care o înconjoară, iat-o contrazicând prin simplitatea ei îndrăzneață (…). (pag. 141)

Câtă forță are ignoranța la cei care, prin temperament, știu să îndrăznească! Cel mai simplu mod de a înfrunta opinia publică nu constă oare în a înfrunta fără să s-o știi?
Gabrielle Chanel cu siguranță nu-și dăduse seama cât de excesivă era hotărârea ei în ziua în care s-a dus la croitorul de la Croix-Saint-Ouen ca să-i confecționeze, pe măsura ei, niște pantaloni așa cum acesta nici nu gândise vreodată că o femeie ar fi putut să poarte. Încă de la prima întâlnire, în fața modestei cliente care îi cerea să copieze niște jodhpurs (pantaloni de călărie) împrumutați de un rândaș englez, a fost nevoit să priceapă cât de diferită era vizitatoarea aceea față de cele pe care le întâlnise până atunci. (pag. 161)

În ușurința cu care știa să dea o notă de șic oricărei împletituri de fibre vegetale, nu se simțea doar că avea gust, ci se simțea mai ales o facultate ereditară: calitatea de „a face ceva din nimic. (…) 
Ce propunea ea era adesea de o mare simplitate și era ciudat să vezi că unele dintre prietenele ei acceptau acea renunțare la artificii ca pe o nouă manifestare a excentricității. (…)
Se făceau supoziții, se puneau întrebări. Se putea auzi: „Cine e modista dumneavoastră?” Femeile se consolau că nu știau, inventând. (…)
Niciuna dintre modistele în vogă nu se afla la originea acelei înfrumusețări de o grație atât de desăvârșită.” (pag. 181)

A fost nevoită să-și mai piardă câteva iluzii înainte de a face dintr-o meserie scopul unic al vieții ei. (…)
Era frumoasă și nu asta era chiar ceea ce conta, ci faptul că era unică. Zveltă, brunetă, debordând de viață, suplă ca nimeni altcineva și cu un farmec bizar, Gabrielle descoperise deja ceea ce avea să fie, într-o zi, secretul seducției-după-Chanel: i s-ar fi dat cu zece ani mai puțin decât avea în realitate. (pag. 199)

(…) Dar, cerându-i lui Chanel să ajusteze acele halate pe talia lor, benevolele infirmiere au rugat-o totuși să caute să le dea o oarecare eleganță. Gabrielle a fost de acord: avea să facă ceva din acele rochii. (…)
Rezultatul a depășit toate așteptările.
Dar noile cliente se înșelau amarnic dacă socoteau cumva că datorau acel miracol modei pariziene. Căci îl datorau mai degrabă fetiței care petrecuse ani de zile la Obazine și duminicile în casa mătușii Julia. (pag. 233)

Cârpeală, recoasere, reînnodare… De data asta, s-ar spune că, influențată de meseria ei, Gabrielle vorbea despre problemele inimii în termeni de croitorie. (…) Nu știa, oare, că dragostea nu se lasă cârpită? (pag. 455)

De la orfana de la Obazine rămăsese gustul pentru ordine, oroarea de risipă, precum o lecție în veci neuitată. Suntem cumva singuri în pielea noastră? Suntem noi și mai este și tot ce au depus în timp ceilalți. (pag. 521)


Despre film: „Coco Before Chanel” – 2009


Îmi place foarte mult Audrey Tautou, consider că a fost perfectă pentru acest rol, dar am fost dezamăgită de aspectul sărăcăcios ar scenariului. După ce am citit cartea stufoasă, mă așteptam ca filmul să preia mai mult din operă, pe când acesta se bazează pe ea doar în linii mari și parcă totul se derulează pe repede-nainte și nu surprinde anumite lucruri care meritau atenție. Era frumos să se fi creat două sau mai multe părți, mi-ar fi plăcut chiar să redea mai multe din viața lui Chanel decât în legătură cu relația dintre ea și Boy. Totuși, Tautou seamănă izbitor cu ea și o interpretează foarte bine.


Mă bucur că nu au renunțat la trăsăturile de caracter pe care le-am observat și în carte. Oricum, concluzionând, cartea mi s-a părut înzecit mai bună față de ecranizare, dar mi-a făcut plăcere să o revăd pe Tautou și m-am uitat mai mult de dragul ei.






„Coco Before Chanel” – 2009 (Official Trailer)
Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: