Răsfrângeri

păreri, preferințe personale și impresii

Crimă și pedeapsă, de Fiodor Dostoievski


Fiodor Dostoievski s-a născut pe 11 noiembrie 1821, în Moscova și a decedat în 1881, la Saint Petersburg, la 59 de ani. Operele sale explorează psihologia umană în contextul tulburării social-politice și a atmosferei tensionante a Imperiului Rus din secolul al XIX-lea, iar majoritatea criticilor l-au desemnat drept unul dintre cei mai buni scriitori pe teme psihologice din literatura universală. 

Titlul: Crimă și pedeapsă
Autor:  Fiodor Dostoievski
Editura: Cartea românească
Categoria: Literatură universală, Literatură rusă
Anul apariției originalului: 1866
Anul apariţiei ediției prezente: 1982
Traducere de: Ștefania Velisar Teodoreanu și Isabella Dumbravă; aparatul critic: Ioan Ianoși
Numarul de pagini: 667
Dimensiuni: 11,5 x 16,0 x 6,0

Raskolnikov este un fost student cu probleme financiare ce pune la cale jefuirea și uciderea unei bătrâne cămătărese pentru a face rost de bani. Victima nu este aleasă întâmplător, fiind o persoană rea, dură, ce controlează viața surorii sale, iar Raskolnikov se folosește de aceste aspecte pentru a-și justifica oribila crimă, considerând că un om cu niște capacități extraordinare, superioare (cum credea despre el însuși că este), are dreptul de a comite crime, scăpând orașul de persoanele cu adevărat rele. De fapt, acest subiect este dezbătut pro și contra și de celelalte personaje. Punctul forte al romanului este felul în care Dostoievski a pătruns în mintea criminalului, cum accentul nu cade pe crime în sine (Lisaveta, sora cămătăresei, pică nevinovată), ci pe frământările ce au loc înainte și după comiterea lor, pe drama psihologică prin care trece Raskolnikov înainte de a găsi izbăvirea.



Determinată fiind de împrejurări (o aveam de pregătit pentru un examen), a trebuit să-mi fac curaj şi să o citesc. Mă speria numărul mare de pagini, mă gândeam că nu va fi un autor pe gustul meu, însă totodată titlul mă atrăgea. Nu sunt adepta ideii „pofta vine mâncând”, dar cam aşa ceva mi s-a întâmplat pe măsură ce  o parcurgeam. Mi se părea că avansam cu paşi prea mărunţi şi detaliile mă oboseau. Totuşi, după prima parte (sunt șase în total) mi-am schimbat părerea.  Este aparent greoaie, dar mie, cel puţin, mi se pare grozavă. Şi… cel mai mult mi-a plăcut cum este surprins Raskolnikov, cum sunt redate trăirile lui interioare. Poate mulţi simt dezgust sau îl urăsc pe el ca personaj, dar mie mi s-a părut interesant. Și mi-a plăcut foarte mult prestația lui John Simm în miniseria în două părți produsă de către BBC America în 2002 (știu că era mai autentic dacă actorii ar fi vorbit rusește, dar chiar și în engleză, tot m-au impresionat). Un alt personaj pe care îl consider intrigant este Porfiri, anchetatorul. Am simţit o mare uşurare după lecturarea acestei cărţi, deoarece m-a ţinut în tensiune.  Fără îndoială, Dostoievski îşi merită renumele.



Un fragment din carte, care se regăsește și în ecranizare:

  – Pe cât îmi amintesc, analizam starea psihologică a criminalului în timp ce săvârşeşte crima.
– Da, şi afirmai că ucigaşul este totdeauna într-o stare morbidă când săvârşeşte actul criminal. Foarte, foarte original, dar… pe mine, de fapt, nu m-a interesat această latură a articolului dumitale, ci o anumită idee strecurată la sfârşitul lui, o idee pe care, din păcate, ai schiţat-o numai foarte vag… într-un cuvânt, dacă-ţi aminteşti, lăsai să se înţeleagă că sunt unii oameni pe lume care ar putea… sau, mai bine zis, care ar avea tot dreptul să comită fel de fel de nelegiuiri şi crime, fără să ţină seama de legi.
Această denaturare silită şi premeditată a ideii îl făcu pe Raskolnikov să zâmbească.
– Cum? Ce? Dreptul la crimă? Şi nu pentru că ,,l-ar copleşi mediul”? întrebă, aproape speriat,  Razumihin.
– Nu, nu din pricina aceasta, răspunde Porfiri. În articolul dumnealui oamenii se împart în ,,obişnuiţi” şi ,,deosebiţi”. Oamenii obişnuiţi trebuie să se supună legilor şi nu au dreptul să le calce, pentru că, vedeţi dumneavoastră, ei sunt oameni obişnuiţi. Iar cei ,,deosebiţi” au dreptul să comită crime şi să calce orice lege, tocmai pentru că ei sunt oameni ,,deosebiţi”. Aşa spune articolul dumitale, dacă nu mă înşel?



– Cum aşa? Nu se poate! mormăi, nedumirit, Razumihin.
 Raskolnikov zâmbi din nou. Înţelese numaidecât despre ce era vorba şi unde voiau să-l împingă; îşi aducea aminte perfect de articolul lui. Şi hotărî să accepte provocarea.
 – De fapt, articolul meu nu spune asta, începu el cu simplitate şi modestie. Recunosc că aţi redat aproape exact ideea mea, dacă doriţi, chiar foarte exact… (rosti ultimele cuvinte cu o oarecare placere). Singura diferenţă este că nu afirm deloc că oamenii deosebiţi trebuie neapărat să comită tot soiul de nelegiuiri, după cum aţi spus dumneavoastră. Cred că un astfel de articol nici nu ar fi fost publicat în presă. Am lăsat numai să se înţeleagă că un om ,,deosebit” ar avea dreptul… nu oficial, ci de la sine putere, ar avea dreptul să permită conştiinţei sale să treacă… peste unele piedici, şi asta numai în cazul când realizarea ideii lui (care uneori ar putea fi salvatoare pentru omenire) ar cere acest lucru. Aţi binevoit să spuneţi că articolul meu nu este clar; sunt gata să vi-l lămuresc, pe cât cu putinţă.”


Notă: Pozele sunt din miniseria produsă de BBC America în anul 2002 și care mi-a plăcut extrem de mult.

*
Anunțuri

Single Post Navigation

5 thoughts on “Crimă și pedeapsă, de Fiodor Dostoievski

  1. o am in top 5 carti preferate:)

    Apreciază

  2. Și locurile celelalte de cine sunt ocupate? 😀

    Apreciază

  3. Tolstoi, John Steinbeck, John Irving, Tennesse Williams

    Apreciază

  4. aaa.. la autori ma refeream

    Razboi si pace, Crima si pedeapsa, Of mice and men, Maestrul si margareta (iata uitasem de Bulgakov, si se face top 6-7-8-..100 :)))

    Apreciază

  5. Bănuiam eu că este și „Maestrul și Margareta” pe acolo. 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: