Răsfrângeri

păreri, preferințe personale și impresii

Pamela; sau, virtutea răsplătită, de Samuel Richardson

Samuel Richardson
Pamela; sau, virtutea răsplătită (Pamela; or, Virtue Rewarded), de Samuel Richardson (1689–1761), a apărut în anul 1740 în Anglia și este primul roman epistolar în adevăratul sens al cuvântului, făcând trecerea de la cel de aventuri (Robinson Crusoe al lui Daniel Defoe) la cel bazat pe personaje, ilustrând diferite caractere și viața în cadrul societății aflate la începutul secolului XVII.


Romanul spune povestea unei tinere frumoase de 15 ani pe nume Pamela Andrews care este de la 12 ani în serviciul unei doamne bogate, lucrând ca fată în casă. Aceasta mărturisește în scrisori destinate părinților ei toate întâmplările prin care trece din momentul în care buna stăpână moare, lăsând-o în grija fiului său, Dl B (moșierul), un afemeiat chipeș învățat să i se facă pe plac, obținând mereu ceea ce își dorește și care pune ochii pe Pamela; când aceasta îi refuză avansurile, darurile, neacceptând să-i devină amantă (preferă o viață decentă în sărăcie în locul depravării și al luxului), Dl B se simte provocat, iar acțiunile sale îi aduc multă suferință tinerei fete.


Ajungând să-i citească scrisorile, descoperă onestitatea principiilor morale în care este ferm ancorată, puritatea și blândețea spirituală, ceea ce îl determină într-un final să o ia de soție (în ciuda diferenței dintre clasele sociale care îl făcea să aibă rețineri la început, dar și din cauza unei puternice opoziții din partea surorii lui, care nu se putea împăca cu gândul că fratele ei se însurase cu o „țărancă”), convingând-o prin vorbe și fapte că este este schimbat, devenind un om bun, acest lucru făcând-o pe Pamela extrem de fericită, recunoscătoare și dornică de a face tot ce-i stă în putere să se comporte așa cum își dorește el spre a avea o căsnicie bazată pe înțelegere, supunere și dragoste.


Samuel Richardson a portretizat-o pe Pamela ca fiind un model pentru tinere, inteligența și modestia ei făcând-o să pară superioară celor din mediul ei (servitorilor), dar în același timp și apropiată de clasa din înalta societate a D-lui B în care încearcă să se integreze odată devenită soție; aceasta a fost însă îndrăgită și apreciată în ambele medii în clipa în care persoanele respective ajung să o cunoască (de multe ori tot prin intermediul scrisorilor).


Mie personal, mi-a plăcut mesajul transmis de această operă, cum că omul bun, virtuos este răsplătit într-un final pentru suferințele sale printr-o fericire la care nu se aștepta; mi-a plăcut cum a evoluat relația dintre Pamela și Dl B, deși accentul cade pe alte lucruri de substanță; m-a atras și m-a făcut curioasă să văd ce urmează să mai povestească tânăra prin scrisorile ei, m-a impresionat că indiferent prin câte ar fi trecut, își păstra principiile și încerca să vadă ceva bun în orice persoană.

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: